Pe lîngă Învățămînt, Servicii Sociale și Administrație (guvern și administrație locală, ordine și apărare), un Stat modern trebuie să asigure diverse alte servicii publice – energie, informații, căi ferate, cultura șcl. Nu ne plac companiile administrate de stat și, ca urmare, toate serviciile care pot fi oferite de operatori privați vor fi cumpărate de la ei. Dar nu ne plac nici monopolurile private, așa încît, oriunde există un monopol sau oligopol (de stat sau privat) se va încerca spargerea sa, iar unde acest lucru nu este realizabil, se va impune spargerea controlului asupra companiei – listarea pe bursă și limitarea la 1-2% a proprietății individuale și naționalizarea 25-30% din acțiuni (naționalizarea sună urît, ne e o confiscare, ci mai degrabă cumpărarea de către stat a 25% din acțiuni).

Energia

În România există două monopoluri pe energie – transportul gazelor și transportul energiei electrice. Plus o companie de stat Hidroelectrica. Planul nostru este să nu lăsăm un monopol sub controlul unor entități specifice, ci să le determinăm ca instituții independente autonome. Asta se face prin listarea pe Bursă și limitarea numărului de acțiuni per entitate. În plus, o felie importantă din proprietate îi va reveni Statului pentru că e vorba de un monopol.

Nu ne place nici heirupismul „Green Plan-ului” și nici subvențiile către energiile „nepoluante”. Dar, cum nu putem înota împotriva curentului, avem o abordare de a încuraja echilibrul și de a respinge subvenții și alte improvizații și „workaround-uri” specifice abordării „practice” activiste (nu ne plac activiștii de niciun fel).

Informațiile

Informațiile sunt vitale în secolul nostru și, ca urmare, e de datoria Statului să asigure accesul neîngrădit la informații și să asigure libertatea lor. Pe lîngă entitățile private, Statul va subvenționa și o companie de Radio-Televiziune care să aibă rolul principal de a difuza informații. Cum e imposibil să acoperi 24/7 două enități, Radioul și Televiziunea de Stat, acestea vor avea și rol cultural. Nu vom respinge entertainment-ul, dar îl vom încuraja pe cel experimental și nu vom permite cumpărarea diferitelor formate comerciale (incluzînd sportul).

Pentru a nu permite controlul asupra informațiilor transmise și pentru a evita actuala situație a TVR (care e plină de dinozauri), orice colaborare cu instituția Radio-Televiziunii va fi limitată la 5-6 ani. De asemenea, precum propunerea noastră pentru toate companiile publice, acesta va fi auditată anual de Curtea de Conturi și de o terță parte privată.

O parte importantă a difuzării informațiilor publice sunt internetul și telefonia. Pentru că în Ro accesul la internet și telefonie este oligopol (sunt doar trei mari companii care deservesc +99% din populație) vom aplica planul propus – listatea pe Bursă a părților ce activează în Ro și vînzarea către Stat a 25% din fiecare entiate astfel creată.

De asemenea, Poșta și difuzarea presei sunt servicii necesare publicului. Deși în vremuri normale aceste sevicii sunt bine acoperite de companii private, în vremuri de restriște aceste servicii sunt vitale și vor trebui acoperite de Stat, iar, ca urmare, Statul va subvenționa și o companie de Poștă care va opera astfel de servicii. Fiecare primărie vă pune la dispoziția Poștei locurile în care să-și desfășoare activitatea, în funcție de numărul de locuitori, chiar și o cașcarabetă la fiecare 5-25000 de oameni, serviciile curente (energie, internet) fiind cumpărate de primărie.

Cultura

Se spune că Churchill întrebat despre închiderea teatrelor sub asediul bombardierelor naziste ar fi răspuns „Then what are we fighting for?”. Poate nu e adevărat, dar această istorie artă exact filosofia noastră asupra culturii – nu există civilizație fără cultură.

Primul pas spre o viață culturală îl facem în învățămîntul primar, 6 -16 ani, cînd în scolile publice se vor preda bazele culturii generale – științe la nivelul de popularizare, istorie, geografie, limbi străine, sport, artă, toate într-un format accesibil, 8 – 10 ore pe zi (vezi Ideile noastre – Invățămîntul).

Doctrina noastră încearcă să evite subvențiile și să lase Piața să cearnă valorile. Ca urmare, nu vom subvenționa serviciile culturale, dar vom crea cadrul economic și legal așa încît primăriile și comunitățile locale să poată cumpăra servicii culturale. De exemplu, obligativitatea ca 5% din buget să se cheltuie pe servicii culturale (bineînțeles, sub transparență totală). Nu vom mai distribui bani prin diferite comitete și comiții (eg. CNC pentru industria filmelor), dar vom lăsa la-ndemîna populației 4-5% din impozit care să fie distribuit diferitelor entități private de interes social (cutură, ong-uri etc) și diferite scutiri de impozit pentru mecenat (nu ne plac scutirile de impozit, dar măcar eliminăm corupția din instituțiile de stat).

Libertatea religioasă

Religia este o parte importantă a vieții noastre, privată și socială. Libertatea religioasă este garantată în România. Dincolo de cîteva aspecte controversate ale practicii religioase ale lumii – eg. sacrificii, poligamie, fiecare poate să-și practice religia pînă la limita libertății celorlalți.

Ce nu ne place: subvenția de la stat și god-porațiile. Astfel, vom crea un cadru legislativ astfel încît cetățenii să poată susține Biserica (eg. scutirea de impozit a donațiilor de pînă în 10% din venit), dar fără a avea drept de proprietate. Pentru fonduri, biserici, chilii, case de rugăciune și alte proprietăți (eg. autovehicule) se va crea un drept de proprietate obștească, diferit și la distanță de proprietatea primăriilor sau guvernelor, dar fără drept lucrativ, doar pentru operare. Astfel, donațiile în natură (proprietăți, bijuterii șcl) se vor folosi doar pentru gospodărirea curentă sau se vor transforma în fonduri și vor fi folosite în maxim doi ani (nu se permit dobînzi sau invetiții). Oricine construiește o biserică sau casă de rugăciuni, pentru a putea beneficia de fonduri scutite de impozit, trebuie s-o doneze unei obști religioase.

Vor fi permise donații ale Statului pentru proprietățile cu valoare culturală, dar doar pentru restaurare și întreținere în caz de degradare accentuată.

Rolul social al bisericilor va fi limitat la acțiuni directe în societate – azile, orfelinate, cantine, voluntariat, cu acțiune imediată, fără a cădea în filosofii. Statul este laic, departe de orice formă de implicare publică în religie, și, ca urmare, chiar dacă recunoaște existența mai multor tradiții spirituale, trebuie să balanseze puterea religiilor.

Educația religioasă se face în principal în sînul comunităților religioase (Duminica la biserică!). Dar, în cadrul învățămîntului primar, 6-16, religia nu va rămîne străină cunoștințelor predate, dar nu va fi permis prozelitismul. Vor fi permise organizarea de instituții de învățămînt religios doar subvenționate din fondurile private ale bisericilor la nivel de Colegiu (19-22+). Cercetarea și Doctoratul se vor face doar în universități laice (publice sau private) sub tutela Consiliilor Universitare (nu atît pentru control, cît pentru transparență).

Sportul

Primul pas spre o viață sănătoasă îl reprezintă mișcarea fizică. Strămoșii noștri spuneau mens sana in corpore sano. În școlile publice și în special în ciclul primar, 6-16 ani, educația fizică va fi o componentă principală a instrucției. Aici vom pune bazele unei societăți sănătoase.

Vom încuraja comunitățile locale să investească în baze sportive, ba mai mult, îi vom obliga prin lege să aloce un procent semnificativ din buget exclusiv pentru Sport și să-și construiască facilități pentru sport (bineînțeles proporțional cu numărul de locuitori).

Vom finanța/subvenționa Sportul, dar doar la nivel de masă. Profesioniștii, indiferent de sportul practicat, nu vor primi de la Stat nici măcar un bănuț. Prin legea donațiilor vom permite redirecționarea anumitor sume de către persoanele fizice către sportul profesionist (eventual cu deducere din impozit pentru donator). Sportivii profesioniști nu vor beneficia de nicio deducere fiscală specială: ei vor plati aceleași impozite ca orice cetățean. Sunt permise contracte comerciale cu companii private (eg. reclamă). Se va stabili clar un procent (5-10%) din cîștigurile sportivilor (din competiții, contracte comerciale etc) care vor merge la federație. Astfel, sportivii impozitați vor sta cu ochii pe federali să nu risipească banul lor.

Pentru că anumite activități sportive sunt condiționate de existența unor federații ca entități juridice vom rescrie din temelii legea federațiilor sportive. Actuala lege de organizare a federațiilor sportive care permite fragmentarea și crearea federațiilor paralele (eg. gimnastică și gimnastică ritmică) este prost gîndită din punctul de vedere al bugetului. Statul nu va finanța vreo federație decît în cazuri excepționale, la nivel de lot național, doar pentru pregătire. E de porc ca o federație să ceară bani de la bugetul public cînd vreun sportiv de-al său cîștigă premii de sute de mii de Euro! La fel de prost gust e să dijmuiești cîștigurile sportivilor pentru a plăti contabili, astfel vom permite doar un anumit procent, eg 4-5%, din bugetul strîns de federație să fie consumat pe organizare (sediu federație, tesa șcl). Bugetul va fi consumat pe antrenori, baze sportive, deplasări, mîncare, echipament sportiv și orice legătură directă cu sportivul (nu fiolozofii de genul dacă un contabil nu-și face treaba afecteaza activitatea sportivului, a se scuti!). Orice federație primește vreun ban public va fi auditată anual de două organizații (Curtea de Conturi și o entitate privată).

Performanțele sportivilor (eg. orice medalie la o competiție importantă, europene, mondiale, olimpiada) le vor aduce o rentă viageră la nivelul unui salariu mediu. Indiferent de numărul de medalii sau alte performanțe, renta viagera va fi la nivelul salariului mediu brut. Acesta este un venit și nu va fi scutit de impozite. Bugetul va gestionat de o entitate privată (precum pensiile pilon II), în condiții stricte de cost (eg. max 1% comision) și transparență.

Moștenirea comunistă a cluburilor Steaua, Dinamo, Universitatea, FCM șcl va fi trecută în istorie. Apreciem performanțele sportivilor acestor cluburi, dar Armata sau Ministerul de Interne nu au rol legitim în administrarea cluburilor sportive. Cluburile nu vor mai fi organizate decît privat, chiar dacă e vorba de sportivi amatori. Clubul nu este decît o entitate comercială care gestioneaza un buget (provenit din donații, contracte comerciale, cotizații etc). Cluburile de amatori pot folosi bazele sportive publice la costuri stabilite fără restricții de proprietari (o primărie poate închiria sub costurile de operare o sală de sport unui club de judo). Închirierea facilităților publice (stadioane, sali de sport) cluburilor profesioniste trebuie să acopere cel puțin 150% din costurile lunare de operare ale bazei (suma tuturor contractelor nu trebuie să fie sub 150%) și să nu depășească 20-25% din orarul de funcționare (un calcul simplu: dacă Steaua vrea pe Ghencea și costul de întreținere și operare lunar al stadionului este de 100000Euro atunci chiria va fi de 150000 Euro lunar și nu trebuie să fie ocupat stadionul mai mult de 72h (aici mai putem lucra!); în Liga I fiecare echipă joacă 40 de meciuri, din care 20 acasă, așa încît un buget de 12x 150000=1800000Euro în 20 de meciuri are un cost pentru break even de 90000Euro pe meci; la un bilet de 20 Euro înseamnă 4500 de spectatori pe meci, foarte realizabil pe Ghencea, iar dacă mai vine un club să joace cînd Steaua e în deplasare suma se înjumătățește).