Nu prea avem ce comenta la actuala organizare constituțională a partidelor politice din România. Se cam abuzează de dreptul minorităților de a avea un reprezentant în Parlament, dar una peste alta avem o democrație funcțională (cel puțin pe latura politică).

Putem înțelege argumentul practic al pragului electoral de 5%, dar este cam mare și blocheaza crearea și evoluția partidelor noi, care în mod normal s-ar naște local, într-o arie relativ mică la 5% al pragului electoral național. Vom crea un sistem care să permită mai ușor înființarea partidelor și accederea lor în Parlament. De exemplu, un prag de 5% județean și redistribuirea voturilor în cadrul județului, nu prostia redistribuirii naționale actuale de a adus deputat UDMR de Tulcea!

De asemenea, vom elimina prostia culegerii de semnături pentru candidați – în intenție bună, în practică n-a împiedicat pe nimeni să intre în Parlament, de-au ajuns deputați și senatori toți alde neica-nimeni. În plus, dacă numeri semnăturile ies mai multe decît voturile!

Ce ne enervează este finanțarea partidelor politice. Și a demnitarilor. Și lobby-ul.

Fiecărui deputat sau senator i se va asigura o sumă forfetară unică, din care să-și întrețină cabinetul (chirie, angajați, transport etc) și să se întrețină (masă, casă) FĂRĂ a fi scutit de taxe (le va plăti pe toate ca orice alt cetățean, pensie, sănătate, taxe locale, TOATE!). Dacă el alege să nu cheltuie nimic din această sumă, să mănînce doar iaurt cu covrigi, e treaba lui și a alegătorilor săi.

Partidele politice nu vor mai primi direct bani pentru a-și finanța consumul normal și campaniile. Fiecărui cetățean, chiar și celui de 2 luni!, i se va înmîna în fiecare an cîte un cupon/tichet în valoare fixă (asta e, cei cu 7 copii vor avea mai multe tichete!) pe care le vor preda partidelor pe care vor să le susțină. Acestea nu se vor putea cheltui decît pe anumite servicii de întreținere proprietate (mașinile și transportul se vor plăti din buzunarul deputatului) sau servicii de campanie electorală. Pentru că se încearcă ascunderea cheltuielilor în spatele agențiilor de PR/publicitate (care iau suma mare și apoi șpăguiesc discreționar și netransparent terțe părți) și pentru că transparența este spiritul nostru, vom limita folosirea acestor tipuri de tichete doar la executantul final. Da, agenția de PR își va contoriza cît a lucrat pentru clientul politic și va plăti mai departe serivicii electorale – publicitate TV, internet, tot în tichete. Nu este permisă cumpărarea de servicii electorale cu bani normali, doar cu tichete, nerespectarea reprezentînd infracțiune. De asemenea, partidele nu pot avea activități lucrative și proprietăți. Sedii și alte acareturi vor avea statut de proprietate obștească, întreținute de fiecare partid. În momentul cînd nu le mai pot întreține, au datorii sau se degradează, partidele le vor preda comunităților locale care le vor folosi discreționar conform legilor proprietăților publice. De asemenea, consiile locale le pot rechiziționa dacă constată lipsa gsopodăririi lor.

Pentru lobby n-avem vreo propunere de îndreptare. Rămînem nervoși!

Pe lîngă Învățămînt, Servicii Sociale și Administrație (guvern și administrație locală, ordine și apărare), un Stat modern trebuie să asigure diverse alte servicii publice – energie, informații, căi ferate, cultura șcl. Nu ne plac companiile administrate de stat și, ca urmare, toate serviciile care pot fi oferite de operatori privați vor fi cumpărate de la ei. Dar nu ne plac nici monopolurile private, așa încît, oriunde există un monopol sau oligopol (de stat sau privat) se va încerca spargerea sa, iar unde acest lucru nu este realizabil, se va impune spargerea controlului asupra companiei – listarea pe bursă și limitarea la 1-2% a proprietății individuale și naționalizarea 25-30% din acțiuni (naționalizarea sună urît, ne e o confiscare, ci mai degrabă cumpărarea de către stat a 25% din acțiuni).

Energia

În România există două monopoluri pe energie – transportul gazelor și transportul energiei electrice. Plus o companie de stat Hidroelectrica. Planul nostru este să nu lăsăm un monopol sub controlul unor entități specifice, ci să le determinăm ca instituții independente autonome. Asta se face prin listarea pe Bursă și limitarea numărului de acțiuni per entitate. În plus, o felie importantă din proprietate îi va reveni Statului pentru că e vorba de un monopol.

Nu ne place nici heirupismul „Green Plan-ului” și nici subvențiile către energiile „nepoluante”. Dar, cum nu putem înota împotriva curentului, avem o abordare de a încuraja echilibrul și de a respinge subvenții și alte improvizații și „workaround-uri” specifice abordării „practice” activiste (nu ne plac activiștii de niciun fel).

Informațiile

Informațiile sunt vitale în secolul nostru și, ca urmare, e de datoria Statului să asigure accesul neîngrădit la informații și să asigure libertatea lor. Pe lîngă entitățile private, Statul va subvenționa și o companie de Radio-Televiziune care să aibă rolul principal de a difuza informații. Cum e imposibil să acoperi 24/7 două enități, Radioul și Televiziunea de Stat, acestea vor avea și rol cultural. Nu vom respinge entertainment-ul, dar îl vom încuraja pe cel experimental și nu vom permite cumpărarea diferitelor formate comerciale (incluzînd sportul).

Pentru a nu permite controlul asupra informațiilor transmise și pentru a evita actuala situație a TVR (care e plină de dinozauri), orice colaborare cu instituția Radio-Televiziunii va fi limitată la 5-6 ani. De asemenea, precum propunerea noastră pentru toate companiile publice, acesta va fi auditată anual de Curtea de Conturi și de o terță parte privată.

O parte importantă a difuzării informațiilor publice sunt internetul și telefonia. Pentru că în Ro accesul la internet și telefonie este oligopol (sunt doar trei mari companii care deservesc +99% din populație) vom aplica planul propus – listatea pe Bursă a părților ce activează în Ro și vînzarea către Stat a 25% din fiecare entiate astfel creată.

De asemenea, Poșta și difuzarea presei sunt servicii necesare publicului. Deși în vremuri normale aceste sevicii sunt bine acoperite de companii private, în vremuri de restriște aceste servicii sunt vitale și vor trebui acoperite de Stat, iar, ca urmare, Statul va subvenționa și o companie de Poștă care va opera astfel de servicii. Fiecare primărie vă pune la dispoziția Poștei locurile în care să-și desfășoare activitatea, în funcție de numărul de locuitori, chiar și o cașcarabetă la fiecare 5-25000 de oameni, serviciile curente (energie, internet) fiind cumpărate de primărie.

Cultura

Se spune că Churchill întrebat despre închiderea teatrelor sub asediul bombardierelor naziste ar fi răspuns „Then what are we fighting for?”. Poate nu e adevărat, dar această istorie artă exact filosofia noastră asupra culturii – nu există civilizație fără cultură.

Primul pas spre o viață culturală îl facem în învățămîntul primar, 6 -16 ani, cînd în scolile publice se vor preda bazele culturii generale – științe la nivelul de popularizare, istorie, geografie, limbi străine, sport, artă, toate într-un format accesibil, 8 – 10 ore pe zi (vezi Ideile noastre – Invățămîntul).

Doctrina noastră încearcă să evite subvențiile și să lase Piața să cearnă valorile. Ca urmare, nu vom subvenționa serviciile culturale, dar vom crea cadrul economic și legal așa încît primăriile și comunitățile locale să poată cumpăra servicii culturale. De exemplu, obligativitatea ca 5% din buget să se cheltuie pe servicii culturale (bineînțeles, sub transparență totală). Nu vom mai distribui bani prin diferite comitete și comiții (eg. CNC pentru industria filmelor), dar vom lăsa la-ndemîna populației 4-5% din impozit care să fie distribuit diferitelor entități private de interes social (cutură, ong-uri etc) și diferite scutiri de impozit pentru mecenat (nu ne plac scutirile de impozit, dar măcar eliminăm corupția din instituțiile de stat).

Libertatea religioasă

Religia este o parte importantă a vieții noastre, privată și socială. Libertatea religioasă este garantată în România. Dincolo de cîteva aspecte controversate ale practicii religioase ale lumii – eg. sacrificii, poligamie, fiecare poate să-și practice religia pînă la limita libertății celorlalți.

Ce nu ne place: subvenția de la stat și god-porațiile. Astfel, vom crea un cadru legislativ astfel încît cetățenii să poată susține Biserica (eg. scutirea de impozit a donațiilor de pînă în 10% din venit), dar fără a avea drept de proprietate. Pentru fonduri, biserici, chilii, case de rugăciune și alte proprietăți (eg. autovehicule) se va crea un drept de proprietate obștească, diferit și la distanță de proprietatea primăriilor sau guvernelor, dar fără drept lucrativ, doar pentru operare. Astfel, donațiile în natură (proprietăți, bijuterii șcl) se vor folosi doar pentru gospodărirea curentă sau se vor transforma în fonduri și vor fi folosite în maxim doi ani (nu se permit dobînzi sau invetiții). Oricine construiește o biserică sau casă de rugăciuni, pentru a putea beneficia de fonduri scutite de impozit, trebuie s-o doneze unei obști religioase.

Vor fi permise donații ale Statului pentru proprietățile cu valoare culturală, dar doar pentru restaurare și întreținere în caz de degradare accentuată.

Rolul social al bisericilor va fi limitat la acțiuni directe în societate – azile, orfelinate, cantine, voluntariat, cu acțiune imediată, fără a cădea în filosofii. Statul este laic, departe de orice formă de implicare publică în religie, și, ca urmare, chiar dacă recunoaște existența mai multor tradiții spirituale, trebuie să balanseze puterea religiilor.

Educația religioasă se face în principal în sînul comunităților religioase (Duminica la biserică!). Dar, în cadrul învățămîntului primar, 6-16, religia nu va rămîne străină cunoștințelor predate, dar nu va fi permis prozelitismul. Vor fi permise organizarea de instituții de învățămînt religios doar subvenționate din fondurile private ale bisericilor la nivel de Colegiu (19-22+). Cercetarea și Doctoratul se vor face doar în universități laice (publice sau private) sub tutela Consiliilor Universitare (nu atît pentru control, cît pentru transparență).

Sportul

Primul pas spre o viață sănătoasă îl reprezintă mișcarea fizică. Strămoșii noștri spuneau mens sana in corpore sano. În școlile publice și în special în ciclul primar, 6-16 ani, educația fizică va fi o componentă principală a instrucției. Aici vom pune bazele unei societăți sănătoase.

Vom încuraja comunitățile locale să investească în baze sportive, ba mai mult, îi vom obliga prin lege să aloce un procent semnificativ din buget exclusiv pentru Sport și să-și construiască facilități pentru sport (bineînțeles proporțional cu numărul de locuitori).

Vom finanța/subvenționa Sportul, dar doar la nivel de masă. Profesioniștii, indiferent de sportul practicat, nu vor primi de la Stat nici măcar un bănuț. Prin legea donațiilor vom permite redirecționarea anumitor sume de către persoanele fizice către sportul profesionist (eventual cu deducere din impozit pentru donator). Sportivii profesioniști nu vor beneficia de nicio deducere fiscală specială: ei vor plati aceleași impozite ca orice cetățean. Sunt permise contracte comerciale cu companii private (eg. reclamă). Se va stabili clar un procent (5-10%) din cîștigurile sportivilor (din competiții, contracte comerciale etc) care vor merge la federație. Astfel, sportivii impozitați vor sta cu ochii pe federali să nu risipească banul lor.

Pentru că anumite activități sportive sunt condiționate de existența unor federații ca entități juridice vom rescrie din temelii legea federațiilor sportive. Actuala lege de organizare a federațiilor sportive care permite fragmentarea și crearea federațiilor paralele (eg. gimnastică și gimnastică ritmică) este prost gîndită din punctul de vedere al bugetului. Statul nu va finanța vreo federație decît în cazuri excepționale, la nivel de lot național, doar pentru pregătire. E de porc ca o federație să ceară bani de la bugetul public cînd vreun sportiv de-al său cîștigă premii de sute de mii de Euro! La fel de prost gust e să dijmuiești cîștigurile sportivilor pentru a plăti contabili, astfel vom permite doar un anumit procent, eg 4-5%, din bugetul strîns de federație să fie consumat pe organizare (sediu federație, tesa șcl). Bugetul va fi consumat pe antrenori, baze sportive, deplasări, mîncare, echipament sportiv și orice legătură directă cu sportivul (nu fiolozofii de genul dacă un contabil nu-și face treaba afecteaza activitatea sportivului, a se scuti!). Orice federație primește vreun ban public va fi auditată anual de două organizații (Curtea de Conturi și o entitate privată).

Performanțele sportivilor (eg. orice medalie la o competiție importantă, europene, mondiale, olimpiada) le vor aduce o rentă viageră la nivelul unui salariu mediu. Indiferent de numărul de medalii sau alte performanțe, renta viagera va fi la nivelul salariului mediu brut. Acesta este un venit și nu va fi scutit de impozite. Bugetul va gestionat de o entitate privată (precum pensiile pilon II), în condiții stricte de cost (eg. max 1% comision) și transparență.

Moștenirea comunistă a cluburilor Steaua, Dinamo, Universitatea, FCM șcl va fi trecută în istorie. Apreciem performanțele sportivilor acestor cluburi, dar Armata sau Ministerul de Interne nu au rol legitim în administrarea cluburilor sportive. Cluburile nu vor mai fi organizate decît privat, chiar dacă e vorba de sportivi amatori. Clubul nu este decît o entitate comercială care gestioneaza un buget (provenit din donații, contracte comerciale, cotizații etc). Cluburile de amatori pot folosi bazele sportive publice la costuri stabilite fără restricții de proprietari (o primărie poate închiria sub costurile de operare o sală de sport unui club de judo). Închirierea facilităților publice (stadioane, sali de sport) cluburilor profesioniste trebuie să acopere cel puțin 150% din costurile lunare de operare ale bazei (suma tuturor contractelor nu trebuie să fie sub 150%) și să nu depășească 20-25% din orarul de funcționare (un calcul simplu: dacă Steaua vrea pe Ghencea și costul de întreținere și operare lunar al stadionului este de 100000Euro atunci chiria va fi de 150000 Euro lunar și nu trebuie să fie ocupat stadionul mai mult de 72h (aici mai putem lucra!); în Liga I fiecare echipă joacă 40 de meciuri, din care 20 acasă, așa încît un buget de 12x 150000=1800000Euro în 20 de meciuri are un cost pentru break even de 90000Euro pe meci; la un bilet de 20 Euro înseamnă 4500 de spectatori pe meci, foarte realizabil pe Ghencea, iar dacă mai vine un club să joace cînd Steaua e în deplasare suma se înjumătățește).

Serviciile sociale sunt servicii ale Statului pentru protecția și prosperitatea indivizilor. Pentru protecția celor vulnerabili și asigurarea bazei pentru prosperitate a celor activi. Asigurarea bazei pentre prosperitate înseamnă Educație și Sănătate.

Prosperitate socială

Evoluția și creșterea unei societăți se bazează pe trei piloni: I. Statul de Drept, II. Economie liberă, III. Educație și Sănătate. O societate educată va ști să exploateze oportunitățile și să se opună abuzurilor Statului. O populație sănătoasă va avea puterea să le pună în practică.

Astfel Învățămîntul va fi în DOAR organizare Publică pentru elevii de pînă la 16 ani, astfel asigurînd integrarea și creșterea împreună (săraci, bogați, de etnii și culturi diferite) în același sistem. Vezi Ideile Noastre – Învățămîntul.

Serviciile de Sănătate

Serviciile de Sănătate actuale sunt prost gîndite și organizate. Șapte feluri de proprietari de spitale, cu șapte moduri de finanțare, cu spitale unde un etaj e din 1907, iar altul din sec XXI. Plus firmele private care căpușează Statul. Ca urmare, vom organiza o singură entitate, Casa de Asigurări de Sănătate, avînd un singur buget, multianual, finanțat de fiecare dintre noi. Astfel, fiecare individ va plăti o taxă de Sănătate, în jurul sumei de 1%-1.5% din venitul minim. E importantă această taxă, nu atît cantitativ, cît să dea fiecărui individ sentimentul de taxă astfel încît să fie îndreptățit să ceară socoteală Statului dacă nu primește servicii corecte. Apoi, pe fiecare cîștig, salariu, dividende, dobînzi șcl (pensiile nu reprezintă cîștiguri) se va impune o taxă de Sănătate care va merge direct în bugetul Casei de Sănătate. De asemenea, viciile vor fi taxate suplimentar și vărsate în bugetul CAS. Va exista o limită, max 2%-2.5%, prin care CAS își va finanța administrarea. Administrarea se va face exclusiv online și electronic, desființîndu-se Casele Județene.

Serviciile de Sănătate publice vor fi orientate spre prevenție și detecție rapidă. Vom asigura cîte un Medic de Familie la fiecare colț de stradă și vom finanța clinici de sănătate unde medici specialiști vor face programe de prevenție. Bineînțeles că nu vom preveni obezitatea și diabetul (sau alte boli ale timpului modern), dar cu siguranță vom prinde repede boli grave, astfel încît costul tratamentului să fie cel mai mic posibil. Fiecare concetățean va fi programat automat anual la analize și servicii de prevenție și screening. Nesimțiții vor fi constrînși prin blocarea anumitor servicii publice (carnet de conducere, impozite mărite, repingerea la burse etc).

De asemenea, Casa de Sanatate va integra și Farmacia de Stat care va gestiona medicamentele din sistem. Orice acțiune care impiedică medicamentele să ajungă la pacienți, revindere, furt, neglijență etc, va fi tratată ca infracțiune cu circumstanțe agravante. De asemenea, actualul sistem, cu buget lunar care se termină în 2 zile, va fi desființat și înlocuit cu un nou sistem de finanțare/plată așa încît pacientul să nu fie afectat/refuzat sub niciun motiv. (PS. suplimentele alimentare vor fi taxate ca viciu).

Bugetul CAS va fi controlat anual de două entități independente – Curtea de Conturi și o organizație civilă independentă (o societate comercială sau un ONG). Contractele de audit nu vor depăși 4-5 ani. De asemenea, pentru toate entitățile publice, Ministerul Informațiilor Publice vor pune la dispoziția publicului date anonimizate agregate (cît mai aproape de actualitate și pînă la cel mai mic detaliu posibil, eg. per secție spitalicească) astfel încît să se poată detecta repede orice anomalie statistică (eg. încercare de fraudă).

Protecția socială

Din păcate România este un stat sărac, cu mulți cetățeni care au nevoie de protecție socială. De la săraci care au nevoie de un spijin să iasă din starea de pauperitate, la bolnavi cronici care nu se pot întreține, la bătrîni care trebuie ocrotiți după o viață de muncă în care au avut grijă de noi.

Pensiile reprezintă protecțe socială, nu venituri sau cîștiguri și nu se impoziteaza în niciunn fel. Ele sunt asigurate de Stat prin mai multe căi – pensia de stat, reprezentînd solidaritate socială, plătită prin taxe de contribuabilii activi direct în bugetul Casei de Pensii, economii făcute de-alungul vieții printr sisteme de asigurări private (PII și PIII) și pensia ajutor de stat, direct de la bugetul de stat pentru protecția celor care au nevoie de sprijin.

PII și PIII sunt sistem private de asigurari, garantate de Stat, sub anumite norme. Actualele sisteme active sunt OK și nu umblăm la ele. Pentru că sunt garantate de stat și neimpozabile, fondurile strînse vor fi plătite eșalonat după pensionare, lunar, după o formulă stabilită prin lege (eg. lunar în 15 ani). Dacă contribuabilul decide să-și retragă banii, parțial sau toți, să fie folosiți după propria vrere, atunci suma retrasa va fi impozitata (impozit stabilit prin lege, eg. impozit normal pentru bază și un impozit mai mare, penalizator, pentru căștiguri).

Pensia de Stat va fi restructurată astfel încît să nu mai existe discrepanțele actuale din sistem – vor exista doar două sume fixe, una echivalentă salariului minim și una echivalentă salariului mediu ponderat pe activități normale, extremele mari (eg. sportivi) fiind excluse. Veți spune, de ce un director de banca care salariu de 50 de ori mai mare decît un casier să aibă aceeași pensie? Vor primi aceeași sumă DOAR din Pensia de Stat, nimeni nu-l oprește pe director să econiomisească cu PII și PIII! Așa vom avea predictibilitate în sistem și vom reduce presiunea pe buget.

Pensia Ajutor de Stat va reprezenta o sumă de ajutor pentru fiecare care are nevoie de spijin. Pentru famiile sărace, pentru bolnavii cronici și alte categorii sociale care au nevoie de sprijin va reprezenta un ajutor pentru costurile zilnice – întreținere, utilități, medicamente, tratament etc. Astfel de ajutoare sunt gestionate per gospodărie, existînd o sumă minimă și o sumă maximă, neputîndu-se cumula ajutoare (eg. să nu primești bani de gaze din două ajutoare diferite). Sumele necesare per gospodărie vor fi determinate statistic (asta e, rece și nepersonal, dar la nivel bugetar nu poate fi altfel) anual. Comunitățile locale pot acorda suplimentar ajutoare (da! săracii din zonele bogate vor fi avantajați), dar nu direct contribuabililor, ci tot prin sistemul Pensiei Ajutor de Stat (eg. Consiliul local alocă o sumă din bugetul local, pe care o trimite fiecărei gospodării pe Card-ul PAjS). Sistemul PAjS va fi plătit pe un Card per gospodărie și va fi restricționat la anumite cheltuieli (eg. țigări, alcool sau alte vicii). Ajutorul de Șomaj este tot PAjS. Acesta va fi o sumă fixă, indiferent dacă ești director de bancă sau casier, va avea o perioadă limitată și reprezintă doar un ajutor pentru costurile zilnice.

Pentru că un sistem de tipul PAjS stă sub pericolul „hazardului moral”, de ce să mă angajez dacă am un venit cît de cît?, propunem sistemul ajutorului per gospodărie. Va exista un venit minim pe gospodărie, repectiv un ajutor maxim per gospodărie, astfel încît familiile să se auto-reglementeze (nu ți-e rușine, mă, bețivule, nevastă-ta să lucreze și tu să stai prin cîrciumi!?). De asemenea, la nivel local va exista un Serviciu Social (independent de Casa de Pensii) care va putea prelua controlul cheltuielilor PAjS (eg. dacă în urma unei anchete sociale se constată că persoana protejată prin PAjS este neglijată în cadrul gospodăriei atunci SS va putea rechiziționa Card-ul și va cheltui banii cum se cuvine).

Pentru a putea fi înregistrat în sistemul PAjS, fiecare gospodărie se va autodeclara la Serviciul Social din cadrul comunităților locale care o vor înregistra în sistemul Casei de Pensii. Odată înregistrați membrii gospodăriei, toate tranzacțiile gospodăriei, atît veniturile, cît și cheltuielile, vor fi centralizate și supuse analizei statistice automate. O abatere de 5% va declanșa o alertă de studiu, iar una de 10% o anchetă socială. Abateri mai mari vor necesita recuperarea banilor (eg. niște venituri ocazionale din agricultură nu vor duce la sistarea ajutorului social, ba din contra, vrem încurajăm cît se poate munca, nu să pedepsim). Pentru că Serviciul Social are o implicare majoră, o fraudă repetată vă fi considerată infracțiune cu circumstanțe agravante (legea va face distincție clară cînd e neglijență și cînd e fraudă).

O gospodărie poate fi o familie, o familie extinsă, un individ sau un grup-ad-hoc. Pentru a evita ca un grup existent să nu se înregistreze ca mai mulți indivizi, vor fi puse bariere administrative – căsătoria, acordul civil, aceeași adresă etc, toate aceste date fiind înregistrate și supuse monitorizării automate.

Protectia socială va fi gestionată de o singură entitate Casa de Pensii. Bugetul va fi finanțat prin două taxe – una în sumă fixă pentru Pensia de Stat și o taxa de solidaritate socială pentru PAjS. Ca și celelalte entități care gestioneaza buget public, Casa va avea o limită de 2%-2.5% din buget prin care CAS își va finanța administrarea. La fel, controlul pe buget va fi anual, dual independent, iar date anonimizate vor fi făcute publice prin MIP pentru detectarea publică a anomaliilor statistice.

Alte ajutoare de Stat

Nu suntem adepții Ajutoarelor de Stat, decît în zonele unde este întradevăr nevoie – sărăcie, pericol de sărăcie, boli, bătrînețe. Scutiri de taxe? NU pentru cele de solidaritate socială, NU pentru cele de consum (eg. TVA, vicii), Pro pentru cele economice – creare locuri de muncă. Chiar dacă primești PAjS nu ești scutit de Taxa pe Sănătate sau alte taxe locale, minime ca valoare – e foarte important să plătești efectiv taxa, să vezi cum Statul îți ia din bani, astfel vei putea să tragi Statul la răspundere dacă nu-ți asigură servicii corecte.

Pentu că România are o istorie dureroasă legată de instituțiile de forță vom stabili limite clare ale puterii fiecăreia.

Instituțiile de forță au rol de reacție, rar de prevenție (eg. controlul accesului în granițe). Reprezintă uneltele de apărare și impunere a legii, dar niciodată nu vor apăra Statul sau pe Conducătorul Iubit sau Steagul sau alte simboluri virtuale înaintea cetățenilor. Noi, cetățenii, lăsăm prin Constituție accesul la Forță Statului, dar noi avem controlul Absolut asupra folosirii sale.

Armata

Actuala organizare e bună, mai e loc de îmbunătățire, dar la nivel general arată bine – instituție profesionistă, cu atribuții clare – fără să aibă posibilitatea ingerințelor în politică sau în viața civilă (să împuște oamenii pe stradă ca la Revoluție).

La nivel constituțional se vor creea 4 niveluri de urgență – Normal, Dezastre Naturale, Atac și Război, fiecare restrîngînd explicit anumite drepturi civile și dînd explicit anumite puteri excepționale diferitelor structuri guvernamentale astfel încît să se poată lua decizii repede (mai multe amănunte în capitolul Organizare Constituțională). În cazul Armatei, în starea de Război aceasta va avea drepturi sporite de cheltuire, înrolare, cenzură și altele specifice războiului.

Ce nu ne place în Armata zilelor noastre – numărul mare de generali, numărul mare de servicii civile care sunt organizate la nivelul său (eg. spitale, pensii șcl) și lipsa controlului civil.

Controlul civil îl vom recăpăta prin desființarea procuraturii militară și vom permite procurorilor civili să controleze legalitatea activităților Armatei. Prin control parlamentar – Parlamentul va stabili Armatei obiective clare, multianuale, dar nu depășind o perioadă medie (cincinalul în trei ani!), pe care le va controla anual prin buget (specificînd costuri, surse de venit șcl) – vom obține transparența organizării Armatei. NU vom permite legi ascunse privirii, transparența e mai importantă decît ascunderea anumitor amănunte (pe care inamicii oricum le află!). Bineînțeles, în starea de Război se va permite cenzurarea publicării anumitor părți din lege, dar numai în caz de Război.

Armata își poate organiza Servicii de Informații, dar independența acestora va fi guvernată de stările de urgență constituționale. În Normaliatate vor avea doar rol de protecție internă, fără acces direct în civil, acesta fiind mijlocit de organizații civile – poliție, procuratură șcl. În Atac și Război vor avea mai multă independență, dată de lege.

Numărul mare de generali îl vom controla prin restricționarea accesului – nu vor mai ajunge generali personalul de la intendență, și prin limită de vîrstă. Astfel, doar cei din zonele de competență combatantă vor avea grade superioare (ofițeri cu grad înalt). De asemenea, DOAR pentru aceștia va exista o limită de vîrstă, diferită de cea civilă, care va permite pensionarea (nu poți să ai în zona combatantă mulți oameni de 50+). Pensionarea nu va fi obligatorie, pînă la atingerea limitei civile, dînd posibilitatea păstrării în sistem a celor mai valoroși. La acest nivel avansarea în grad se face doar în mod excepțional, prin decizie civilă (Președinte sau Parlament).

Toate seviciile care pot fi efectuate de companii și organizații civile vor fi externalizate – cercetare, medicină, școală, pensii, manufactură, r&r. Acolo unde sunt cerințe speciale (eg. boli specifice) acestea vor fi asigurate de granturi ale bugetului Armatei prin obiective specifice.

Guvernul, printr-un minister specific, va organiza Armata, astfel încît să atingă Obiectivele trasate de Parlament.

Jandarmeria

Jandarmeria are rolul de a proteja obiectivele civile. Va avea o organizare civilă sub controlul Guvernului, local sub controlul Prefectului, care va permite utilizarea forței în anumite cazuri. Deși va avea aces la armament, utilizarea acestuia va fi explicit controlată prin lege. De asemenea, și utilizarea forței va fi concret specificată, fiecare acțiune în forță va fi urmată de un control civil independent și transparent din cadrul instituției prefecturii. (E normal să-i bați pe golanii care sparg magazine, dar dacă scoți oamenii din taxi să-i bați trebuie să dai socoteală). Toate acțiunile prin forță vor fi documentate prin imagine și sunet, fiecare individ și acțiunile sale putînd fi identificate și documentate.

Poliția

Poliția este singura instituție de forță care asigură impunerea legii. Va avea o organizare civilă sub controlul Guvernului. Va fi împărțită în două structuri distincte – Poliția Națională, cu jurisdicție națională, care se va ocupa de cazurile mari – contrabandă, trafic de persoane, droguri șcl, și Poliția Locală (diferită de prostia care se numește acum PL), cu jurisdicție locală, județeană, sub controlul Prefectului, care se va ocupa de cazuri locale – crime locale, furturi, rutieră șa. Prefectul poate muta cazuri de la PL la PN. De asemenea, PN poate prelua cazuri de la PL.

Un obiectiv special al Poliției îl va reprezenta controlul accesului în interiorul granițelor României. Legea va stabili gradul diferit de control pe care îl pot avea asupra civililor pentru a îndeplini acest obiectiv (eg. controlul vehicolelor suspecte de a conduce migranți sau mărfuri de contrabandă).

Poliția Națională poate organiza Servicii de Informații în scopul culegerii de date. Pentru a preveni abuzul folosirii datelor în alte scopuri decît cele ale cercetării cazurilor de încălcare a legilor, nevoia de informații va fi supravegheată de un Magistrat (Procurorul de Caz) și controlată de un Judecător pentru Drepturi și Libertăți (capitolul Magistrați).

Poliția va fi structurată pe Unități de Forță – de la cele care au nevoie de cel mai puțin armament (eg. CSI), la cele care au acces la armament greu (trupe de asalt). Cu cît nevoia de armament specializat letal crește (eg. lunetiști în cazul răpirilor), cu atît va crește și documentarea folosiri sale, fiecare individ și acțiunile sale putînd fi identificate și documentate.

Pentru că anumiți polițiști, din cadrul unor departamente operaționale, au de-a face cu toate scursurile societății, fapt ce duce la degradarea echilibrului personal, prin lege se vor identifica aceste structuri organizatorice și se va stabili durata maximă de activare a unei persoane în astfel de funcțiuni. După care se vor transfera în alte structuri ale Poliției.

Orice restrîngere a drepturilor civile va fi explicit controlată de un Magistrat special desemnat prin lege (un Judecător pentru Drepturi și Libertăți). JpDL stabilește exact cadrul și perioada restrîngerii drepturilor. Nu toate drepturile pot fi restrînse pentru cercetarea polițienească, natura și specificul drepturilor fiind stabilite prin lege. De asemenea, legea va stabili clar un termen cînd cetățeanul va fi informat despre restrîngerea drepturilor sale.

Gardienii Publici

Corpul Gardienilor Publici are rol de protejare a obiectivelor civile aflate în proprietatea publică sau privată a primăriilor. NU au acces la armament, au rol de alertare. Reprezintă o instituție de forță pentru că poate da amenzi și poate acționa foarte limitat, stabilit prin legi și hotărîri locale (eg amendă că ai parcat pe plajă, legitimare civili, ridicarea mașinilor prost parcate). Sunt sub tutela primăriilor și organizate de acestea. Gardienii Publici vor fi identificați prin uniformă specifică, stabilită prin lege, ușor identificabilă față de alte uniforme (nu ca în zilele noastre cînd prin nume, PL, și uniformă caută să se confunde cu Poliția).

Serviciile de Informații

În istoria recentă a României, Serviciile de Informații au avut o influență nefastă asupra concetățenilor săi. Pentru că recunoaștem importanța existenței acestor insitituții de forță permitem organizarea lor, dar le limităm drastic puterile în vremuri de Pace. În Normalitate transparența este absolut necesară pentru a asigura controlul civil asupra lor.

Serviciile de Informații au rol de culegere de date și de interpretare a lor. Sunt organizate de Guvern, într-un minister separat de cele care controlează Armata și Poliția. Îl vom numi Ministerul Informațiilor Publice. Pentru că SI oricum au acces la baza de date a Evidenței Populației, aceasta va fi organizată, separat, tot în MIP. Prin lege se vor clasifica datele deținute de MIP și sa va restricționa nivelul de acces la ele. Cele mai ascunse date (cele cu gradul cel mai mare de sensibilitate) vor fi accesibile tuturor Parlamentarilor și Magistraților (doar celor activi), accesarea lor fiind documentată (cum, cînd, de ce și de cine) și publică.

În cadrul acțiunilor de culegere a datelor, orice restrîngere a drepturilor civile va fi explicit controlată de un Magistrat special desemnat prin lege (un Judecător pentru Drepturi și Libertăți). Nu sunt permise infiltrările (contacte ascuse, deghizate) și informatorii (contacte plătite) în Presă, Guvern, Parlament, Magistratură, în Instituții de Forță sau în unități de învățămînt. Aceste tipuri de acțiuni vor fi documentate și clasificate conform legii. Orice Magistrat, ca garant al legitimității, și orice Parlamentar, ca reprezentant al cetățenilor, poate cere acces la orice informații. Accesul la informații se documentează și este transparent, accesibil oricărui cetățean. Anumite date clasificate la nivel sensibil, deși se pot accesa (citi, cunoaște), nu se pot publica în original, dar se pot folosi în procese juridice și în control parlamentar (stabilit prin lege).

Comuniștii au avut o idee bună, testată și în perioada postcomunistă, cînd au împărțit România în 50 de județe, astfel încît să nu se acumuleze prea multă putere în mîna vreunui activist local. O organizare cu zone mai mari ne-ar fi dus la o situație ca în Ucraina cu mulți miliardari locali. „baronii” noștri locali, gen Mazăre, Oprișan, Flutur sau Dragnea, sunt mici copii față de corupția din Ucraina.

Ca urmare, vom păstra actuala împărțire teritorială, dar vom schimba complet Consiliile Județene. Acestea vor fi Adunări ale Primăriilor locale care vor fi reprezentate de primari. Toate deciziile vor fi luate prin vot, fiecare primar avînd mai multe voturi asociate astfel:

• Fiecare primar va primi cîte un vot, totalul acestora reprezentînd jumătate din numărul total de voturi;
• Cealaltă jumătate de voturi va fi distribuită ponderat de numărul de locuitori a fiecărei unități administrative (eg. într-un județ cu 600000 de locutori exista 6 unități administrative, unde municipiul are 300000 locuitori, al doilea oraș 100000, iar celelalte 4 cîte 50000, voturile se vor împărți astfel: PM: 1+3, P2: 1+1, P3,P4,P5,P6: 1+0,5, la verificare 4 + 2 + 4x 1.5 = 12);
• Guvernul va fi reprezentat de Prefect, acesta avînd doar rol de consultare. În caz de balotaj, Prefectul va avea drept de vot și va influența decizia în funcție de interesele Guvernului.

Pentru că vrem ca minoritățile locale să nu fie ignorate, se vor acorda suplimentar 15% din voturi (115% în total, față de calculul din paragraful precedent, rotunjit în sus la vot întreg, eg. dacă un județ are 14 voturi, atunci 15%, care reprezintă 2,1 voturi, se vor rotunji la 3) unor reprezentanți, alții decît primarii în funcție, acolo unde există comunități importante ale diferitelor naționalități. Ce înseamnă comunități importante? Bunul simț și datele statistice din teren vor stabili ce înseamnă asta, important e să le dăm o voce în CJ. Nu este vorba doar de criterii ce țin de identitate națională sau etnie, ci pot fi și religioase sau altele, doar numărul contînd. Trebuie doar să se constitue într-o organizație și să ceară Parlamentului modificarea legii. În niciun județ nu se va depăși pragul de 15% indiferent de numărul de organizații care cer voturi pentru minorități. Parlamentul nu poate refuza, trebuie doar să constate legalitatea cererii (eg. numărul minim de membri) și să facă împărțeala numărului de voturi.

O astfel de organizare va asigura că niciun primar nu va ajunge la o putere baronială și va trebui să colaboreze cu ceilalți. De asemenea, Președintele CJ va fi ales dintre primarii reprezentați, dar nu va fi cel care reprezintă cel mai mare oraș din județ.

Dacă diferite interese comune (eg. Fonduri Europene) cer organizații mai mari, acestea se vor creea formal cu personalitate juridică, dar numai ca Uniuni de Județe, fiecare Județ avînd puteri egale (indiferent de suprafață, număr de locuitori, venit șcl), hotărîrile luîndu-se cu votul a minimum 66% din Județe. Reprezentanții CJ în aceste organizații vor fi doar primarii sau vice-primarii din județ. Fiecare reprezentant va primi un mandat formal din partea CJ, anual, specificîndu-se obiective clare (nu generale), specifice fiecărei organizații. Aceștia vor prezenta anual, la sfîrșitul mandatului, și de oricîte ori este cerut în cadrul CJ, un raport de activitate cu privire la obiectivele mandatate.

Vrem ca primăriile să aibă mai multă autonomie, dar vom limita numărul de mandate. Considerăm că 10 ani este o periodă suficientă pentru un primar. Astfel un primar să poată fi ales maxuim două mandate.

Autonomie locală și pentru județe, astfel o parte din taxele locale se vor împărți în trei: la bugetul local, la bugetul județean și la bugetul central, cea mai mare parte rămînînd local – primării și județe, pentru a fi controlată de comunitatea locală. Bugetul central va stabili o sumă minimă de funcționare a primăriilor per cap de locuitor, restul funcționării optime fiind stabilit din bugetul local (eg. nu văd de ce un funcționar din București să fie plătit la fel ca unul din Tecuci, B fiind mult mai bogat și mai complex de administrat, astfel dacă Guvernul stabilește că pentru funcționarea unei primării cu 10000 de locuitori este suficient un buget de 3 mil € pe an, valori luate total la întîmplare, la București pentru +3 mil locuitori va ieși un buget de 1 mld € anual, fiecare primărie stabilind cum și-i cheltuie și nu va mai primi alți bani).

Prostia actuală a împărțirii Bucureștiului în Sectoare, cu primari de Sectoare, o vom elimina, dar vom da doar un singur mandat Primarului. Bineînțeles că pentru o mai ușoară gestionare a orașului este necesar împărțirea administrativă a sa, dar asta se va hotărî la nivel local, nicidecum în Constituție sau legi naționale.

Alegerile locale se vor organiza la 5 ani, fiecare primar neavînd voie la mai mult de două mandate (consecutiv sau neconsecutiv, nu mai mult de două). Pentru orașele mari, de peste 1 mil de locuitori, alegerile se vor ține la 7/8 ani, primarul avînd voie doar la un singur mandat. În cazul în care un primar își încheie mandatul înainte de termen (deces, probleme penale, demisie), se vor organiza alegeri pentru un nou mandat plin (de 5 sau 7/8 ani), discrepanțele calendaristice între diferitele alegeri fiind ceea ce ne dorim, datele uniforme ducînd la corupție (starea de alegeri permanente este ceea ce ne dorim).

În zilele noatre materia e prea stufoasă. Da, în secolul XXI cunoștințele ce se cer transmise sunt multe, dar actuala organizare a învățămîntului este depășită. De asemenea, constatăm că nu sunt foarte bine definite obiectivele Învățămîntului.

Obiectivele propuse de noi sunt:

• Autonomie: la sfîrșitul ciclului, la 19 ani, individul/ omul ieșit din școală trebuie să fie autonom: să gîndească cu propria minte și să-și poată cîștiga autonom traiul.
• Independență: dacă identifică o oportunitate să poată fi în stare să o valorifice, să poată gîndi outside-the-box, să poată provoca limitele.
• Disciplină: capacitatea de a urmări un obiectiv, disciplina nemțească a muncii.
• Indiscplină: să aibă obrăznicia americanului sau a englezului, să poată contesta orice abuz al autorității.

Propunem următoarea organizare a învățămîntului:

• Școala Generală: 6 – 16 ani, zece ani
  Doar cultură generală – baza funcționalității în societate, științe la nivelul de popularizare, istorie, geografie, limbi străine, sport, artă, toate într-un format accesibil, 8 – 10 ore pe zi, cu două mese pe zi. Chestiunile abstracte (eg. probleme avansate la mate) doar opțional pentru pasionați.
• Liceul: 16 -19, trei ani
  Specializare – se pun bazele cunoștințelor necesare accederii în mediul universitar, 4 – 6 ore pe zi în mediu profesor + elev, restul dedicat pasiunii (sau plictiselii, adolescenții trebuie să se plictisească, trebuie să aibă timp să facă prostii – să se dedice pasiunii lor).
• Scoala Profesională: 16 – 19, trei ani
  Profesionalizare – copii învață o meserie, puține ore de teorie (pe meserie), multă practică pe meserie și multă practică antreprenorială. (sau 1-2 ani pentru cei cu Liceu care nu mai au chef de Colegiu).
• Colegiu: 19 – 22+, trei ani
  Specializare – pe bazele puse la liceu se intră adînc în teorie, Licența de la sfîrșitul Colegiului va certifica specializarea și profesionalismul individului.
• Universitate: +22,
  Master, Cercetare și Doctorat – teorie avansată și cercetare.

Profesorii vor avea trei grade – G1 – Cultură Generală, G2 – Specialiști (la Liceu și Colegiu), G3 – Profesori Universitari. Pentru că ne dorim ca Universitățile să fie centre de excelență, limita de vîstă va fi de 50 de ani pentru profesorii care predau la Universitate. Apoi vor trece la Colegii și Licee (păstrîndu-și titlurile, pentru că acestea reprezintă dovada muncii lor) unde vor antrena viitorii super-specialiști. Limita de vîrstă reprezintă doar recunoașterea diminuării puterii de muncă la nivel foarte înalt.

Școala Generală vă funcționa sub tutela comunităților locale, iar celelalte sub tutela Ministerului Învățămîntului sau în organizare privată. Școala Generală va exista DOAR în organizare publică, toți copiii, fie bogați, fie săraci, sub același acoperiș. Ministerul asigură o sumă minimă pentru organizarea Școlilor Generale, a Liceelor și a Școlilor Profesionale. Bugetul suplimentar funcționării optime a Școlilor Generale (optimalitatea este determinată de comunitatea locală) va fi asigurat de Primării. Vor fi permise sponsorizări private (pentru toate formele de învățămînt primar), dar pentru a nu genera decalaje mari între comunități, se va stabili (de ICE, vezi mai departe) un prag maximal, peste care jumătate din fonduri se vor duce la alte școli/licee (după criterii obiective stabilite de ICE, eg. în ordinea crescătoare a bugetelor). Învățămîntul privat va fi organizat și subvenținat în totalitate de organizații private, neprimind niciun leu de la Buget. Singura constîngere directă fiind programa Liceelor și Școlilor Profesionale.

Datorită naturii practice a Școlilor De Meserii (Profesionale) acestea sunt organizate împreună cu comunitățile locale și județene (afacerile locale, primării). Vor exista consultări permanente (maxim trienal, o dată la trei ani) care vor da direcția de organizare a meseriilor (eg. în zone turistice meserii din HoReCa, în orașe mari pot fi școli de asistenți medicali). Dacă vreun absolvent de Școală Tehnică (Profesională) vrea să-și continue cariera la vreun Colegiu, acestea vor organiza, în regim de frecvență redusă, o formă de școlarizare astfel încît oricine termină să poată avea cunoștințele necesare să urmeze specializarea la Colegiu (eg. meditații la mate sau fizică să poată urmării cursurile de inginerie).

Univeristățile vor fi forme de învățămînt de elită. Ca urmare, numărul lor va fi mic, 4-5 mari centre universitare naționale. Restul actualelor „Universități” vor fi organizate sub formă de Colegii. Colegiile și Universitățile au autonomie, de la Buget primind doar un minim necesar funcționării. Vor fi permise fonduri private, dar numai pentru proiecte specifice, care vor fi cheltuite într-un număr maxim de ani (eg. max 10 ani). Singurele constrîngeri vor fi sub forma unui singur mandat de conducere a unei persoane, a modului de alegere a conducătorilor, și sub forma limitei de vîrstă la Univeristăți. ICE va stabili grupe de specializare generale, iar Universitățile vor stabili împreună minimul criteriilor care determină profesionalismul și excelența. La fel și Colegiile, la nivelul lor, dar aici ICE va avea un cuvînt mai greu.

Toate Institutele de Cercetare actuale (Mate, Fizică șcl) vor trece sub tutela noilor Universități. Unul din ele va fi Institutul de Cercetare în Educație care va stabili programa de studiu pentru fiecare ciclu de educație primară – Școală Generală, Liceu și Școli Profesionale. ICE va stabili TOATE criteriile obiective ce privesc învățămîntul (eg. frecvența schimbării programelor școlare).

Pentru instituțiile de învățămînt publice ICE va stabi durata maximă a mandatului de management. Fiecare persoană va fi eligibilă doar pentru un mandat. Bunul simț ne indică că 6 ani pentru un Director este ok, are timp să construiască ceva, iar dacă a facut lucruri bune cu siguranță cel care va urma le va continua. De asemenea, organizația tutelară are oricînd dreptul să-i retragă mandatul de management, în condiții echitabile și ținînd cont de autonomie (să-i dea dreptul la apărare șamd). Universitățile își vor organiza un Consiliu Consultativ care să stabilească criteriile de excelență comune. De asemenea, CC va avea și cel puțin 10% din voturile necesare alegerii conducătorului fiecărei Universități (dacă local reprezentanții vreunei Universități nu se înțeleg, votul decisiv va fi al CC). Acest mod de organizare a alegerilor va asigura și transparența lor. La nivelul lor, și Colegiile vor avea un Consiliu Consultativ. ICE va avea reprezentanți în fiecare din cele două CC, dar numai cu rol de observatori, pentru a explica natura deciziilor ICE și pentru a lua cunoștință de problemele fiecărei instituții în vederea îmbunătățirii diferitelor reglementări.

O consemnare specială privind invențiile comuniste. Învățămîntul militar. Pentru că învățămîntul militar actual a moștenit și continuat îndoctrinarea comunistă (vezi 10 August 2018 cînd oameni tineri, care n-au prins perioada comunistă, nu își asumau nicio răspundere că au bătut români pe stradă, ei apărînd Steagul sau Statul) și recunoscînd că Armata, Jandarmeria șcl au nevoie de oameni pregătiți în arta războiului propunem existența unor Colegii de Apărare care să admită doar absolveții altor Colegii (regim de Master special și specific). Astfel vor intra în sistem doar oameni maturi, de cel puțin 22 de ani, care vor fi mai greu îndoctrinabili. Colegiile de Apărare nu vor fi specializate separat (Armată, Informații, Marină șcl), fiecare avînd posibilitatea formării tuturor specializărilor (Marină la Iași?! da, cu stagii de practică pe mare, Constanța e (sau va fi odată cu Autostrada Moldovei!) la 4h de Iași!). Trei ani de studiu în regim civil, cu licență la sfîrșit și cu contract de muncă de 10 ani. La fel și cu Medicina Militară, dacă se constată (cine? ICE!) necesitatea existenței unei forme de MM aceasta va fi organizată de Universități ca Master.

Principiile pe care se bazează organizarea partidului sunt transparența și autonomia.

Astfel, orice persoană care participă la alegeri din partea PLS trebuie să-și declare public interesele. Oricine va fi numit într-o funcție de execuție din partea noastră trebuie să-și declare interesele. Oricine va fi numit în vreo funcție din cadrul partidului își va declara interesele.

Participarea la alegeri se va face numai pe baza unui program politic clar, prezentat public înainte de alegeri. (Unii vor spune că nu e cea mai bună stategie să-ți prezinți ideile de guvernare înainte de alegeri pentru că adversarii le vor fura. Obiectivul nostru nu este să cîștigăm alegeri, ci ca ideile noastre să fie puse în practică, cîștigarea alegerilor fiind doar un mijloc. Dacă principiile noastre ajung în practică prin mijlocirea altora, tot noi am cîștigat!)

Finanțarea partidului se va face doar prin cotizația lunară/anuală a membrilor de partid și prin donații de la persoane fizice. NU se acceptă bani sau orice alt fel de finanțare de la persoane juridice – companii, ONGuri șcl. Donațiile vor avea o valoare maximă pentru contribuția unei persoane (sau gospodării), stabilită prin regulamentul intern, dar care nu va depăși 3% din valoarea anuală a finațării partidului. De asemenea, tot în regulamentul intern se va stabili și o proporție între valoarea cotizațiilor și valoare donațiilor, nedepășind 1/4 (20% cotizații – 80% donații). Toate donațiile peste o anumită valoare (stabilită prin regulamentul intern) vor fi transparente – donatorii vor fi identificabili explicit, ei și valoarea donațiilor lor va fi considerată informație publică.

Partidul este condus de patru organisme independente: Congresul, Senatul, Consiliul și un Președinte. Puterea cea mai mare de decizie o are Congresul. Congresul se întrunește anual, maxim o dată la doi ani. Congresul este organizat de Consiliu. Senatul reprezintă fibra morală a partidului care veghează asupra menținerii corectitudinii valorilor noastre. Membrii Senatului sunt aleși pe viață (sau pînă demisionează) de Congres. Doar 50% din membrii Senatului PLS pot participa la alegeri parlamentare sau locale (primării). Membrii Senatului pot fi aleși dintre membri de partid sau din personalități publice independente. Doar 25% din membrii Senatului pot fi aleși din afara partidului. Deciziile (ale Congresului, ale Senatului sau ale Consiliului) se iau cu majoritate simplă. Dacă vor exista cazuri de egalitate (eg. anumiți senatori nu participă) atunci Președintele va avea votul decisiv. Consiliul este forța executivă a partidului, el pune în practică deciziile Congresului. Președintele este reprezentantul partidului.

Orice reprezentant al PLS – în parlament, în funcții de execuție șcl – va fi validat de Senat pe baza valorilor morale naționale. Nu facem nicio discriminare pe bază de origine, religie sau îndreptare, acestea nefiind valori morale. Nu vor avea nicio șansă să ne reprezinte hoții (dovediți sau asupra cărora planează o suspiciune rezonabilă, „hoțul neprins” nu e reprezentantul nostru), securiștii (noi sau vechi), comuniștii (vechi, de la nivelul I sau II, cei care erau în față și beneficiau de sistem) sau orice persoană cu comportament îndoielnic. Nu vom măsura cu șublerul, dar dacă ți-ai pus poalele-n cap, nu mai ai nicio șansă să reprezinți PLS. Senatul poate retrage încrederea oricărui reprezentant oricînd. Cine nu mai are încrederea noastră trebuie să se retragă din toate demnitățile și funcțiile în care a fost ales sau numit. Senatul se poate întruni oricînd este nevoie, la cererea Președintelui sau la inițiativa unui membru al Senatului PLS. Președintele participă la toate ședințele Senatului, dar nu le poate prezida. Senatul își va alege propriul prezident. Toate ședințele Senatului sunt nepublice (pentru a nu face circ din masurarea ținutei morale a membrilor noștri). Orice membru al PLS poate face o cerere de măsurare a oportunității de reprezentare a partidului nostru, în care va expune motivele pe care le consideră relevante cazului de cercetat. Pentru fiecare caz în parte, Senatul va desemna unul din membri săi să fie avocatul diavolului care să reprezinte argumentele în favoarea reclamatului și care va vota automat contra deciziei de excludere. Pentru eficiența organizării ședințelor Senatului se poate constitui un Secretariat al Senatului care să se ocupe de partea birocratică a procesului (înregistrarea cererilor, dosariere, arhivare șcl). Ședințele și documentele nu sunt publice, doar Senatorii și Președintele avînd acces (plus funcționarii Secretariatului, dar aceștia fiind sub contract de confidențialitate vor putea fi trași la răspundere civilă, de PLS sau de persoanele afectate, în cazul nerespectării confidențialității).

Filialele se înființează local, una în fiecare unitate electorală și au autonomie. Autonomie financiară: doar ei hotărăsc cum se cheltuie banii strînși din cotizații și donații. 10% din fonduri se vor vărsa în contul central al partidului. Autonomie în organizare: filialele își hotărăsc singure organizarea internă, singura cerință organizațională centrală fiind existența unui președinte de filială. Medierea organizării în cazul unor divergențe nerezolvabile local se va face de conducerea executivă a PLS, de vreun reprezentant al Consiliului sau de Președintele PLS. De asemenea, filialele au autonomie în alegerea candidaților pentru unitatea lor electorală. În cazul alegerilor în care mai multe filiale trebuie să propună candidați comuni atunci doar ele între ele își vor negocia candidații, listele se vor tocmi doar în unanimitate (fiecare filială le votează conform organizării proprii). Dacă nu se înțeleg atunci medierea se va face de coducerea executivă. Listele se depun doar dacă sunt aprobate în unanimitate de filialele implicate. Dacă nu există înțelegere, nu există candidatură! Pentru alegerile naționale, în cazul în care nu există circumscripții electorale (eg. alegeri pentru președinte), nominalizarea se va face în cadrul unui congres, odată cu programul politic propus pentru respectivele alegeri. Senatul poate determina că anumiți membri ai PLS, de la centru sau din filiale, nu ne pot reprezenta.

Congresul este organismul care ia toate deciziile în PLS. Congresul trebuie să reprezinte fiecare filială care va delega cel puțin doi membri. Fiecare filială are cîte un vot, fiecare membru al Consiliului are cîte un vot. Președintele intervine doar în caz de balotaj, avînd decizia hotărîtoare. Congresul hotărăște cum este organizat Consiliul, nr de membri și alegerea lor. Consiliul poate avea minim 5 membri și maxim 25. Congresul hotărăște nr de membri ai Senatului și alegerea lor. Nr de membri ai Senatului nu poate scădea decît prin demisie sau prin încetarea din viață, niciun membru al Senatului PLS nu poate fi dat afară (așa că mare atenție cînd îi alegem!). Numărul maxim de membri ai Senatului este de 13. Numărul minim va fi determinat la primul Congres. Toate voturile Congresului sunt publice. Președintele este prezent la fiecare ședință a Senatului. În cazul în care Președintele constată că deciziile Senatului au luat-o razna (nu știu cum s-o pun în cuvinte încă) el poate decide dizolvarea Partidului. De asemenea, dacă numărul filialelor scade dramatic într-un ciclu electoral (de obicei de 4 ani), Președintele poate decide dizolvarea PLS. Condițiile acestei scăderi dramatice sunt determinate de Congres.

Consiliul gestionează finațenle centrale ale PLS, iar fiecare filială pe ale sale. Orice cheltuială este transparentă, oricine – membru sau nemembru – poate cere registrul de venituri și cheltuieli. Donațiile peste o anumită sumă vor fi înregistrate cu numele exact al donatorului, cele mici rămînînd anonime. Cheltuielile vor putea fi restricționate de Congres. Niciun leu nu va cumpăra vreodată vreun vot. Consiliul pune în practică deciziile Congresului.

Președintele Partidului Liber Schimbist este ales de Congres cu majoritate simplă. În caz de balotaj, Președintele în funcție, dacă nu este vorba de persoana sa, are puterea de decizie. Dacă nu există Președinte (a murit, și-a dat demisia, este demis șcl) atunci votul se reia în cadrul aceluiași Congres, după o pauză de negocieri decisă de organizatori (Consiliu). Congresul poate numi sau demite un Președinte oricînd se întrunește, dar un Președinte nu poate reprezenta PLS mai mult de 10 ani. Președintele PLS nu poate fi ales în funcții (principale) de conducere sau de reprezentare în niciuna dintre puterile statului de drept, la nivel local (RO) sau european (Consiliu EU șcl) – Președintele țării, Prim Ministru (nu e cazul pentru că e funcție executivă), Președintele Senatului sau al Camerei Deputatilor, CCR, Consiliu Județean etc. (poate fi Președintele vreunei Curți de Justiție, dacă asta e meseria sa, dar nu una majoră, eg ÎCCJ).

Facem politică din pasiune, nu pentru câștiguri personale, și considerăm că remunerația din viața politică este dizgrațioasă. Parlamentarii noștri își vor dona indemnizațiile unor organizații civice care promovează valorile noastre.

În toate funcțiile executive (guvern, agenții guvernamentale, companii de stat etc) pe care partidul nostru va avea ocazia să le numească, vom promova numai specialiști neimplicați politic, cu minimă legătură de interese (minim gradul III) cu vreun membru al partidului nostru.

Implicarea noastră la guvernare se va face doar pe baza unui program politic clar, prezentat înainte de alegeri. Tehnocrații care vor fi numiți în funcții executive vor trebui să respecte acest program, cu posibilitatea de a fi schimbați în cazul în care obiectivele nu sunt îndeplinite.

Oricine e binevenit în partidul nostru, dar avem cîteva tipologii de persoane care nu ne plac:

• securiștii ceaușiști;
• securiștii post revoluționari;
• comuniștii de la nivelurile de conducere ale PCR;
• traseiștii politici cu doctrină fluidă;
• atîrnătorii și șulfele politice^*.

Ei și cei care au (sau care au avut) legături directe cu astfel de oameni nu vor fi promovați în partidul nostru. De asemenea, cei care au făcut politică în România modernă vor fi încurajați să-și ia o perioadă sabatică destul de lungă din viața politică înainte de a bate la ușa noastră.

Dăm crez tinerilor, dar aceștia ar trebui să înfrunte piața liberă înainte de a deveni slujitor public.

---

^*) O persoană sau un comportament cu o moralitate îndoielnică sau oportunistă.

Doctrina noastră se bazează pe doi piloni – doctrina economică a liberului schimb și libertatea cuvîntului. Suntem dedicați valorilor democrației – libertatea, egalitatea și statul de drept.

Ion Rațiu a exprimat esența libertății de exprimare: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”. Ne regăsim pe deplin în acest principiu.

Susținem egalitatea în drepturi, dar nu ne plac -ismele! Vom apara pe oricine este nedreptățit, dar respingem extremele.

Suntem cel mai de stînga partid liberal. Credem în puterea inițiativei private, dar considerăm că am depășit epoca capitaismului sălbatic. Vom promova antreprenorii și vom ține Statul doar acolo unde îi este locul – apărare și justiție, infrastructură, educație și sănătate. Știința și tehnologia vor fi încurajate prin stimulente economice, dar veniturile provenite din industrii precum viciile și divertismentul vor fi taxate semnificativ. Vom recompensa munca și vom taxa nemunca.

Suntem cel mai de dreapta partid socialist. Oricine muncește ar trebui să poată asigura familiei sale un trai decent. Îi vom susține pe cei vulnerabili, dar sprijinul va merge acolo unde este cu adevărat necesar, fără a promova un egalitarism artificial.

Suntem cel mai conservator partid progresist. Respectăm și protejăm minoritățile de orice fel, dar nu încurajăm activismul zgomotos.

Suntem partidul conservator cel mai dispus să construiască punți. Credem că Europa modernă s-a clădit pe valori creștine, pe care le respectăm și le promovăm. Recunoaștem că avem de cîștigat împreună din interacțiunea cu semenii noștri și oricine este binevenit în partidul nostru, indiferent de religia, originea sau îndreptarea sa, cît timp ne consideră demni de respect și nu încearcă să ne îndrepte sau să ne schimbe.